Fondarea arhivei
Depozitare arhiva
Distrugere documente
Efecte personale

Convenţie pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat

Haga, 14 mai 1954

Înaltele Părţi Contractante,

Constatând că bunurile culturale au suferit daune grave în cursul ultimelor conflicte şi că, în urma dezvoltării tehnicii războiului, sunt din ce în ce mai mult ameninţate de distrugere;
Convinse fiind că pagubele aduse bunurilor culturale aparţinând oricărui popor constituie pagube aduse patrimoniului cultural al întregii omeniri, dat fiind că fiecare popor îşi aduce contribuţia la cultura mondială;
Considerând că conservarea patrimoniului cultural reprezintă o mare importanţă pentru toate popoarele lumii şi că este importantă să se asigure acestui patrimoniu cultural reprezintă o mare importanţă pentru toate popoarele lumii şi că este important să se asigure acestui patrimoniu o protecţie internaţională;
Călăuzite de principiile privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, stabilite în Convenţiile de la Haga din 1899 şi 1907 şi în Pactul de la Washington din 15 aprilie 1935;
Considerând că, pentru a fi eficace, protecţia acestor bunuri trebuie organizată în timp de pace prin măsuri atât naţionale, cât şi internaţionale;
Hotărâte să ia toate măsurile posibile pentru a proteja bunurile culturale;
Au convenit asupra dispoziţiilor ce urmează:

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale privind protecţia bunurilor culturale

Definirea bunurilor culturale

Art. 1. Conform prezentei Convenţii, sunt socotite bunuri culturale, oricare ar fi originea sau proprietarul lor:
(a) bunurile, mobile sau imobile, care prezintă o mare importanţă pentru patrimoniul cultural al popoarelor, cum sunt monumentele de arhitectură, de artă, istorice, religioase sau laice, terenurile arheologice, grupurile de construcţii, care, în ansamblu, prezintă un interes istoric sau artistic, operele de artă, manuscrisele, cărţile şi alte obiecte de interes artistic, istoric sau arheologic, precum şi colecţiile ştiinţifice şi colecţiile importante de cărţi, arhive sau de reproduceri ale bunurilor definite mai sus;
(b) edificiile a căror destinaţie principală şi efectivă este de a conserva sau de a expune bunurile culturale mobile definite la alineatul (1), cum sunt muzeele, marile biblioteci, depozitele de arhive, precum şi adăposturile destinate să protejeze, în caz de conflict armat, bunurile culturale mobile definite la alineatul (a);
(c) centrele în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de bunuri culturale, aşa cum sunt definite la alineatele (a) şi (b), denumite “centrele monumentale”.

Protecţia bunurilor culturale

Art. 2. În sensul prezentei Convenţii, protecţia bunurilor culturale include ocrotirea şi respectul acestor bunuri.

Ocrotirea bunurilor culturale

Art. 3. Înaltele Părţi Contractante se obligă să pregătescă încă din timp de pace ocrotirea bunurilor culturale situate pe propriul lor teritoriu împotriva efectelor posibile ale unui conflict armat, luând măsurile pe care le consideră potrivite.

Respectarea bunurilor culturale

Art. 4. 1. Înaltele Părţi Contractante se obligă să respecte bunurile culturale atât pe teritoriul lor propriu, cât şi pe teritoriul altor Înalte Părţi Contractante, abţinându-se de la folosirea acestor bunuri, a dispozitivelor lor de protecţie şi a împrejmuirilor lor immediate în scopuri care ar putea expune aceste bunuri distrugerii sau deteriorării în caz de conflict armat şi de la orice act ostil împotriva lor.
2. Nu se face derogare de la obligaţiile definite la paragraful 1 al prezentului articol decât în cazurile când o necesitate militată cere în mod imperios o asemenea derogare.
3. În afară de aceasta, Înaltele Părţi Contractante se obligă să prevină şi, la nevoie, să oprească orice act de furt, jefuire sau însuşire ilegală de bunuri culturale, sub orice formă ar fi practicat, precum şi orice act de vandalism împotriva bunurilor menţionate. Ele se vor abţine de la rechiziţionarea bunurilor culturale mobile situate pe teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante.
4. Ele se vor abţine de la orice măsură de represalii împotriva bunurilor culturale.
5. O Înaltă Parte Contractantă nu se poate elibera de obligaţiile stipulate în prezentul articol faţă de o Înaltă Parte Contractantă pe motivul că aceasta din urmă nu a aplicat măsurile de ocrotire prevăzute de articolul 3.

Ocupaţia

Art. 5. 1. Înaltele Părţi Contractante care ocupă total sau parţia teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante sunt obligate să sprijine în măsura posibilului, eforturile acutorităţilor naţionale competente ale teritoriului ocupat, în scopul asigurării ocrotirii şi conservării bunurilor culturale ale acestuia.
2. Dacă este necesară o intervenţie de urgenţă pentru conservarea bunurilor culturale situate pe teritoriul ocupat şi păgubite prin operaţiuni militare şi dacă autorităţile naţionale competente nu pot să ia asemenea măsuri, Puterea ocupantă va lua, în limitele posibilului, măsurile de conservare cele mai necesare, în strânsă colaborare cu aceste autorităţi.
3. Orice Înaltă Parte Contractantă, al cărei guvern este considerat ca guvernul lor legitim de către membrii unei mişcări de rezistenţă, va atrage, dacă îi este posibil, atenţia acestor membrii asupra obligaţiei de a îndeplini dispoziţiile care se referă la respectarea bunurilor culturale.

Semnalizarea bunurilor culturale

Art. 6. Conform dispoţiilor articolului 16, bunurile culturale pot fi revăzute cu un semn distinctiv de natură să înlesnească identificarea lor.

Măsuri de ordin militar

Art. 7. 1. Înaltele Părţi Contractante se obligă să introducă, încă din timp de pace, în regulamentele sau instrucţiunile pentru uzul trupelor lor, dispoziţii de natură să asigure respectarea prezentei Convenţii şi să imprime, încă din timp de pace, personalului forţelor armate un spirit de respect faţă de cultură şi bunurile culturale ale tuturor popoarelor.
2. Ele se obligă să pregătească sau să stabilească, încă din timp de pace, în cadrul forţelor armate, servicii sau un personal specializat, a căror misiune va fi de a veghea la respectarea bunurilor culturale şi de a colabora cu autorităţile civile însărcinate cu ocrotirea acestor bunuri.

CAPITOLUL II

Despre protecţia specială

Acordarea protecţiei speciale

Art. 8. 1. Pot fi puse sub protecţie specială un număr restrâns de adăposturi, destinate să protejeze bunuri culturale imobile de foarte mare importanţă, cu condiţia:
(a) ca ele să se găsească la o distanţă suficientă de un mare centru industrial sau orice alt obiectiv militar important care constituie un punct vulnerabil, ca de exemplu un aerodrom, o staţie de radiodifuziune, un stabiliment care lucrează pentru apărarea naţională, un port sau o staţie de cale ferată de o anumită importanţă sau o mare cale de comunicaţie;
(b) să nu fie folosite în scopuri militare.
2. Un adăpost pentru bunurile culturale mobile poate, de asemenea, să fie pus sub protecţie specială, oricare ar fi locul unde este situat, dacă este construit în aşa fel încât după toate probabilităţile bombardamentele nu i-ar putea pricinui pagube.
3. Se consideră că un centru monumental este întrebuinţat în scopuri militare atunci când el este folosit pentru deplasări de personal sau de material militar, chiar şi în tranzit. De asemenea, atunci când în acest centru monumental se desfăşoară activităţi legate direct de operaţiile militare, de cantonare a personalului militar sau de producţie de materiale de război.
4. Nu se consideră folosite în scopuri militare supravegherea unuia din bunurile culturale enumerate la paragraful 1 de către paznici înarmaţi, care sunt autorizaţi special în acest scop, sau prezenţa pe lângă acest bun cultural a forţelor de poliţie, însărcinate în mod normal să asigure ordinea publică.
5. Dacă unul din bunurile culturale enumerate la primul paragraf al prezentului articol este situat în apropierea unui obiectiv militar important în sensul acestui paragraf, el va putea totuşi să fie pus sub protecţie specială dacă Înalta Partea Contractantă care se cere aceasta îşi asumă obligaţia, în caz de conflict armat, de a nu folosi obiectivul în discuţie şi, îndeosebi, dacă e vorba de un port, de o staţie de cale ferată sau de un aerofrom de a evita orice trafic prin aceste obiective. În acest caz, devierea traficului trebuie organizată încă din timp de pace.
6. Protecţia specială se acordă bunurilor culturale prin înscrierea lor în “Registrul internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială”. Această înscriere poate fi făcută numai în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare.

Imunitatea bunurilor culturale sub protecţie specială

Art. 9. Înaltele Părţi Contractante se obligă să asigure imunitatea bunurilor culturale sub protecţie specială, abţinându-se, de îndată ce s-a făcut înscrierea în Registrul internaţional, de la orice act de ostilitate faţă de ele, şi cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 5 al articolului 8, de la orice utilizare a acestor bunuri sau a împrejurărilor lor în scopuri militare.

Semnalizare şi control

Art. 10. În cursul unui conflict armat, la bunurile culturale sub protecţie specială trebuie să fie prevăzute cu semnul distinctiv definit la articolul 16 şi să fie supuse unui control cu caracter internaţional, aşa cum este prevăzut în regulamentul de aplicare.

Retragerea imunităţii

Art. 11. 1. Dacă una din Înaltele Părţi Contractante comite o violare a obligaţilor luate pe baza articolului 9 în legătură cu un bun cultural sau o pretecţie specială, Partea adversă este eliberată, atât timp cât această violare se menţine, de obligaţia ei de a asigura imunitatea bunului în discuţie. Totuşi, oricând îi este cu putinţă, ea va face în prealabil somaţia de a se pune capăt acestei violări într-un termen rezonabil.
2. În afară de cazul prevăzut în primul paragraf al acestui articol, imunitatea unui bun cultural sub protecţie specială nu poate fi retrasă decât în cazuri excepţionale, determinate de encesităţile militare de neînlăturat, şi numai atât timp cât asemenea necesităţi se menţin. Necesitatea poate fi constatată numai de către şeful unei formaţiuni egale sau superioare ca importanţă unei divizii. În toate cazurile în care împrejurările îngăduie, hotărârea de retragere a imunităţii va fi notificată Părţii adverse cu suficient timp înainte.
3. Partea care retrage imunitatea trebuie să informeze despre aceasta, în timpul cel mai scurt cu putinţă, în scris şi cu arătarea motivelor, pe comisarul general pentru bunurile culturale prevăzute în regulamentul de aplicare.

CAPITOLUL III

Despre transporturile de bunuri culturale

Transporturi sub protecţie specială

Art. 12. 1. Un transport afectat exclusiv transferului de bunuri culturale, poate, la cererea Înaltei Părţi Contractante interesate, să fie efectuat sub protecţie specială, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare.
2. Transportul sub protecţie specială va avea loc sub supravegherea cu caracter internaţional prevăzută în regulamentul de aplicare şi va fi prevăzut cu semnul distinctiv definit în articolul 16.
3. Înaltele Părţi Contractante se vor abţine de la orice act de ostilitate faţă de un transport sub protecţie specială.

Transportul în caz de urgenţă

1. Dacă una din Înaltele Părţi Contractante consideră că securitatea anumitor bunuri culturale necesită transferul acestora şi că problema este atât de urgentă încât procedura prevăzută la articolul 12 nu poate fi urmată, îndeosebi la începutul unui conflict armat, transportul poate fi prevăzut cu semnul distinctiv definit la articolul 16, în cazul că n-a făcut obiectul unei cereri de imunitate, în sensul articolului 12, care a fost respinsă. În măsura posibilului, trebuie făcută notificarea despre transport Părţilor adverse. Un transport îndrumat către teritoriul unei alte ţări nu va putea, în nici un caz, să fie prevăzut cu semnul distinctiv dacă imunitatea nu i-a fost acordată în mod expres.
2. Înaltele Părţi Contractante vor lua, în măsura posibilului, precauţiile necesare pentru ca transporturile prevăzute în primul paragraf al acestui articol şi purtând semnul distinctiv să fie ocrotite împotriva unor acte ostile îndreptate împotriva lor.

Imunitatea de confiscare, de captură şi de priză

Art. 14. 1. Se bucură de imunitate de confiscare, de captură şi de priză:
(a) bunurile culturale care beneficiază de protecţia prevăzută la articolul 12 sau de aceea prevăzută la articolul 13;
(b) mijloacele de transport afectate exclusiv transferului acestor bunuri;
2. În prezentul articol nimic nu limitează dreptul de vizită şi de control.

CAPITOLUL IV

Despre personal

Personalul

Art. 15. Personalul afectat protecţiei bunurilor culturale trebuie, în măsura în care cerinţele societăţii o permit, să fie respectat în interesul păstrării acestor bunuri, iar dacă acest personal cade în mâinile Părţii adverse, va trebui să i se permită continuarea exercitării funcţiunilor sale, va trebui să i se permită continuarea exercitării funcţiunilor sale, în caz că bunurile culturale de care este răspunzător au căzut, de asemenea, în mâinile Părţii adverse.

CAPITOLUL V

Despre semnul distinctiv

Semnul Convenţiei

Art. 16. 1. Semnul distinctiv al Convenţiei constată dintr-un scut ascuţit jos, împărţit în patru părţi, cu liniile încrucişate oblic, în culorile albastru şi alb (un scut format dintr-un careu albastru, unul din unghiuri formând vârful scutului, şi dintr-un triunghi albastru deasupra careului, ambele delimitând un triunghi alb de fiecare parte).
2. Semnul este folosit izolat sau repetat de trei ori în formaţie triunghiulară (un semn jos), în condiţiile prevăzute la articolul 17.

Semnul conventiei pentru protectia bunurilor culturale

Folosirea semnului
Art. 17. 1. Semnul distinctiv repetat de trei ori poate fi folosit numai pentru:
(a) bunurile culturale imobile;
(b) transporturile de bunuri culturale în condiţiile prevăzute la articolele 12 şi 13;
(c) adăposturile improvizate, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare.
2. Semnul distinctiv poate fi folosit izolat numai pentru:
(a) bunurile culturale care nu se află sub protecţie specială;
(b) persoanele cărora li s-au încredinţat funcţiuni de control conform regulamentului de aplicare;
(c) personalul afectat protecţiei bunurilor culturale;
(d) cărţile de identitate menţionate în regulamentul de aplicare.
3. În caz de conflict armat, este interzisă folosirea semnului distinctiv în alte cazuri decât cele menţionate în paragrafele precedente ale acestui articol sau folosirea în orice scop a unui semn asemănător semnului distinctiv.
4. Semnul distinctiv nu poate fi aplicat pe un bun cultural imobil fără a i se ataşa, în acelaşi timp, o autorizaţie datată şi semnată în modul cuvenit de către autoritatea competentă a Înaltei Părţi Contractante.

CAPITOLUL VI

Domeniul de aplicare a Convenţiei

Aplicarea Convenţiei

Art. 18. 1. În afară de dispoziţiile care trebuie să intre în vigoare, încă din timp de pace, Convenţia de faţă se va aplica, în caz de război declarat sau mai multe dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu a fost recunoscută de către una sau mai multe dintre ele.
2. Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului uneia din Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întâmpină nici o rezistenţă militară.
3. Dacă una din Puterile în conflict nu este Parte la prezenta Convenţie, Puterile Părţi la Convenţie vor rămâne totuşi angajate prin Convenţie în raporturile lor reciproce. Ele vor fi legate, de asemenea, prin Convenţia faţă de menţionata Putere, dacă aceasta a declarat că acceptă prevederile Convenţiei şi atâta timp cât ea le aplică.

Conflicte care nu au caracter internaţional

Art. 19. 1. În caz de conflict armat care nu are caracter internaţional şi care izbucneşte pe teritoriul uneia din Înaltele Părţi Contractante, fiecare din Părţile în conflict va fi obligată să aplice cel puţin prevederile prezentei Convenţii, care se referă la respectarea bunurilor culturale.
2. Părţile în conflict se vor strădui să pună în vigoare, pe cale de acorduri speciale, toate sau o parte din celelalte prevederi ale Convenţiei de faţă.
3. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate oferi serviciile sale Părţilor în conflict.
4. Aplicarea dispoziţiilor de mai sus nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor în conflict.

CAPITOLUL VII

Despre executarea convenţiei

Regulamentul de executare

Art. 20. Procedura de aplicare a prezentei Convenţii este definită în regulamentul de aplicare, care este parte integrantă a acesteia.

Puterile protectoare

Art. 21. Convenţia de faţă şi regulamentul său de aplicare cu concursul Puterilor protectoare însărcinate cu ocrotirea intreselor Părţilor în conflict.

Procedura de conciliere

Art. 22. 1. Puterile protectoare vor acorda bunele lor orificii în toate cazurile când vor socoti că acestea sunt utile în interesul apărării bunurilor culturale, îndeosebi atunci când există un dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei Convenţii sau ale regulamentului său de aplicare.
2. În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare poate, în urma invitaţiei unei Părţi, a directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură sau din proprie iniţiativă, să propună părţilor în conflict o consfătuire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor neutru, ales în mod convenabil. Părţile în conflict sunt obligate să dea urmare propunerilor de consfătuire care le sunt făcute. Puterile protectoare vor propune, spre aprobare de către Părţile în conflict, o personalitate, aparţinând unei puteri neutre, sau prezentată de către directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care va fi invitată să participe la această consfătuire în calitate de preşedinte.

Asistenţa din partea UNESCO

Art. 23. 1. Înaltele Părţi Contractante pot face apel la concursul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, în vederea organizării protecţiei bunurilor lor culturale sau în legătură cu orice altă problemă decurgând din aplicarea prezentei Convenţii şi din regulamentul ei de aplicare. Organizaţia va acorda această asistenţă în limitele programului şi posibilităţilor ei.
2. Organizaţia este autorizată să facă din propria ei iniţiativă propuneri în această privinţă Înaltele Părţi Contractante.

Acorduri speciale

Art. 24. 1. Înaltele Părţi Contractante pot încheia acorduri speciale în orice chestiune cu privire la care ele socotesc utilă o reglementare separată.
2. Nu va putea fi încheiat nici un acord special care să micşoreze protecţia asigurată prin prezenta Convenţie bunurilor culturale şi personalului afectat acestora.

Difuzarea Convenţiei

Art. 25. Înaltele Părţi Contractante se obligă să difuzeze, cât mai larg posibil, în timp de pace şi în timp de conflict armat, textul prezentei Convenţii şi al regulamentului ei de aplicare în ţările respective. Ele se obligă, în special, să introducă studierea Convenţiei şi regulamentului în programele de instrucţie militară şi, dacă e posibil, civilă, în aşa fel încât principiile să poată fi cunoscute de întreaga populaţie şi îndeosebi de forţele armate şi de personalul afectat protecţiei bunurilor culturale.

Traduceri şi rapoarte

Art. 26. 1. Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, traducerile oficiale ale prezentei Convenţii şi ale regulamentului ei de aplicare.
2. În afară de aceasta, cel puţin o dată la patru ani, ele vor adresa directorului general un raport conţinând informaţiile pe care le vor socoti utile pentru măsurile luate, pregătite sau proiectate de către administraţiile lor respective pentru aplicarea prezentei Convenţii şi a regulamentului.

Consfătuiri

Art. 27. 1. Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate, cu aprobarea Consiliului executiv, să convoace consfătuiri ale reprezentanţilor Înaltelor Părţi Contractante. El este obligat să facă o cincime dintre Înaltele Părţi Contractante.
2. În afară de alte funcţiuni care sunt conferite consfătuirii prin prezenta Convenţie sau prin regulamentul de aplicare, consfătuirea va avea atribuţia de a studia problemele relative la aplicarea Convenţiei şi a regulamentului său de aplicare şi de a formula recomandări în această privinţă.
3. În afară de aceasta, în conformitate cu prevederile articolului 39, consfătuirea poateproceda la revizuirea Convenţiei sau a regulamentului sau a regulamentului ei de aplicare dacă majoritatea Înaltele Părţi Contractante este reprezentată.

Sancţiuni

Art. 28. Înaltele Părţi Contractante se obligă ca, în cadrul sistemului lor de drept penal, să ia toate măsurile necesare pentru ca persoanele, oricare ar fi cetăţenia lor, care au înscălcat sau au ordonat încălcarea prezentei Convenţii, să fie urmărite şi supuse unor sancţiuni penale sau disciplinare.

DISPOZIŢII FINALE

Limbi

Art. 29. 1. Prezenta Convenţie este redactată în limbile engleză, spaniolă, franceză şi rusă, cele patru texte făcând în mod egal credinţă.
2. Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va stabili, Conferinţa sa generală, traduceri în alte limbi oficiale.

Semnare

Art. 30. Prezenta Convenţie va purta data de 14 mai 1954 şi va rămâne deschisă până la data de 31 decembrie 1954 semnării pentru toate statele invitate la Conferinţă, care s-au reunit la Haga de la 21 aprilie 1954 până la 14 mai 1954.

Ratificare

Art. 31. 1. Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării statelor semnatare, conform procedurilor lor constituţionale.
2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

Aderare

Art. 32. Începând din ziua intrării sale în vigoare, prezenta Convenţie va fi deschisă aderării tuturor statelor vizate la articolul 39, nesemnatare, precum şi oricărui alt stat invitat să adere la aceasta de către Consiliul Executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

Întrarea în vigoare

Art. 33. 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare după trei luni de la depunerea a cinci instrumente de ratificare.
2. Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru că fiecare Înaltă Parte Contractantă, după trei luni de la depunerea instrumentului său de ratificare sau aderare.
3. Situaţiile prevăzute la articolele 18 şi 19 vor da efect imediat ratificărilor şi aderărilor depuse de Părţile în conflict înainte sau dup începerea ostilităţilor sau a ocupaţiei. În aceste cazuri, Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va face, pe calea cea mai rapidă, comunicările prevăzute la articolul 38.

Aplicarea efectivă

Art. 34. 1. La data intrării în vigoare a Convenţiei, fiecare din statele Părţi la Convenţie va lua, într-un termen de 6 luni, toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Convenţiei.
2. Pentru toate statele care depun instrumentele de ratificare sau aderă după data intrării în vigoare a Convenţiei, acestui termen va fi, de asemenea, de 6 luni, socotit din ziua depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare.

Extinderea teritorială a Convenţiei

Art. 35. Oricare Înaltă Parte Contractantă va putea, în momentul ratificării sau aderării, sau în orice moment ulterior, să declare, printr-o notificare adresată Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, că prezenta Convenţie se va extinde asupra tuturor teritoriilor sau asupra unui teritoriu oarecare din teritoriu pe care această Parte le reprezintă în relaţiile internaţionale. Această notificare intră în vigoare după trei luni de la data primirii sale.

Raportul cu Convenţiile anterioare

Art. 36. 1. În raporturile dintre Puterile legate prin Convenţiile de la Haga privitoare la legile şi obiceiurile războiului pe uscat (IV) şi privitoare la bombardamentul prin forţe navale în timp de război (IX), din 29 iulie 1899 sau din 18 octombrie 1907, şi care sunt Părţi la prezenta Convenţie, aceasta din urmă va completa sus-menţionata Convenţie (IX) şi regulamentul anexat la suszisa Convenţie (IV) şi va înlocui semnul descris în articolul 5 al susamintitei Convenţii (IX) prin semnul descris la articolul 16 al prezentei Convenţii, pentru cazurile în care aceasta şi regulamentul ei de aplicare prevăd folosirea acestui semn distinctiv.
2. În raporturile dintre Puterile legate prin Pactul de la Washington, din 15 aprilie 1935, pentru protecţia instituţiilor artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich) şi care sunt Parte la prezenta Convenţie, aceasta din urmă va completa Pactul Roerich şi va înlocui drapelul dinstinctiv definit la articolul III din Pact prin semnul definit la articolul 16 al prezentei Convenţii, pentru cazurile în care aceasta şi regulamentul ei de aplicare prevăd folosirea acestui semn distinctiv.

Denunţarea

Art. 37. 1. Fiecare din Părţile Contractante va avea facultatea să denunţe prezenta Convenţie în numele său propriu sau în numele oricărui teritoriu ale cărui relaţii internaţionale le asigură.
2. Denunţarea va fi notificată printr-un instrument scris, înaintat Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
3. Denunţarea va căpăta efect la un an după primirea instrumentului de denunţare. Dacă totuşi, în momentul expirării acestui an, Partea care denunţă se găseşte implicată într-un conflict armat, efectul denunţării va rămâne suspendat până la sfârşitul ostilităţilor şi în orice caz atâta timp cât operaţiunile de repatriere a bunurilor culturale nu se vor fi terminat.

Notificări

Art. 38. Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va informa statele vizate la articolele 30 şi 32, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite despre depunerile tutror instrumentelor de ratificare, aderare şi acceptare menţionate la articolele 31, 32 şi 39, la fel şi despre notificările şi dennunţările prevăzute la articolele 35, 37 şi 39.

Revizuirea Convenţiei şi a regulamentului ei de aplicare

Art. 39. 1. Fiecare din Înaltele Părţi Contractante poate să propună amendamentele la prezenta Convenţie sau la regulamentul ei de aplicare. Orice amendament astfel propus va fi comunicat Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care va transmite textul tuturor Înaltelor Părţi Contractante, cărora le va cere, în acelaşi timp, să comunice în termen de patru luni:
(a) dacă doresc să fie convocată o conferinţă pentru a studia amendamentul propus;
(b) sau dacă sunt de părere să accepte amendamentul propus, fără întrunirea unei conferinţe;
(c) sau dacă sunt de părere să respingă amendamentul propus, fără să se convoace o conferinţă.
2. Directorul general va transmite tuturor Înaltelor Părţi Contractante răspunsurile primite în aplicarea primului paragraf al acestui articol.
3. Dacă toate Înaltele Părţi Contractante, care, în termenul prevăzut, au comunicat părerile lor Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, conform alineatului (b) al paragrafului 1 al prezentului articol, vor informa pe Directorul general că sunt de părere să adopte amendamentul fără întrunirea unei conferinţe. Directorul general va notifica hotărârea lor conform articolului 38. Amendamentul va intra în vigoare, faţă de toate Înaltele Părţi Contractante, după 90 de zile de la această notificare.
4. Directorul general va convoca o conferinţă a Înaltelor Părţi Contractante în vederea studierii amendamentului propus, dacă convocarea conferinţei este cerută de mai mult de o treime dintre Înaltele Părţi Contractante.
5. Acele amendamente la Convenţie sau la regulamentul ei de aplicare care au fost supuse procedurii prevăzute în paragraful precedent vor intra în vigoare numai după ce au fost adoptate în unanimitate de către Înaltele Părţi Contractante reprezentate la conferinţă şi după ce au fost acceptate de către fiecare din Înaltele Părţi Contractante.
6. Acceptarea de către Înaltele Părţi Contractante a amendamentelor la Convenţie sau la regulamentul ei de aplicare, care au fost adoptate de către Conferinţa menţionată la paragrafele 4 şi 5, se va face prin depunerea unui singur instrument formal pe lângă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
7. După intrarea în vigoare a amendamentelor la prezenta Convenţie sau la regulamentul ei de aplicare, numai textul astfel modificat al Convenţiei sau al regulamentului ei de aplicare va rămâne deschis pentru ratificare sau aderare.

Înregistrarea

Art. 40. În conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Naţiunilor Unite, la cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Drept pentru care subsemnaţii împuterniciţi în modul cuvenit au semnat prezenta Convenţie.
Făcută la Haga, la 14 mai 1954, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură şi din care vor fi remise copii, certificate conform, tuturor statelor menţionate la articolele 31 şi 32, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Sectiunea Legislatie





Pentru o oferta perfect adaptata necesitatilor dumneavoastra, privind arhiva documentelor, va asteptam sa ne contactati:

Email: office@discret-arhivare.ro